daaaaaaaaaaaaaa, Mila mi-ai exprimat gandurile. cat m-am chinuit sa explic la persoane diferite de ce ma imbrac doar in negru. ai spus perfect ce gandesc esti tare ma simt mai putin singura
di

Si eu ma intrebam tot timpul de ce designerii se imbraca in negru dupa prezentari si fug, de ce majoritatea stilistilor se imbraca si ei intr-un negru auster sau foarte simplu, la prima intrebare am citit un raspuns avizat, iar la a doua m-am gandit singura, ca si eu una vreau sa fiu stilist si ador sa ii imbrac pe altii si ador sa ma imbrac cat mai simplu, consider ca atunci cand vrei sa creezi ceva, sa ai o idee pui mai mult accent sa o evidentiezi pe altii, sa-ti vezi creatia, a da si eu am momente cand nu-mi place cum ma imbrac:))

Mario says like it is. Always. Ceea ce-i un fenomen rar, mai ales pe plaiul natal.
La fel ne numea “Maestra de Alta e Baja Costura” (asta pana sa vada de ce eram capabili).

“cred ca designerii poarta culori neutre si siluete plictisitoare pentru ca sublimeaza energia creativa intru a crea si nu a consuma”. Nu stiu ce sa spun, mie una imi place sa ma imbrac, si intotdeauna modul in care ma imbrac depinde de starea mea interioara (desi nu-mi iese de fiecare data), de multe ori imi vin idei creative in timp ce incerc diferite articole de imbracaminte, si in calitate de aspirant la Univ Nat de Arte (la design vestimentar) consider ca ma ajuta. As putea sa-l dau ca exemplu pe Galliano, pe care, mai la toate prezentarile, il vedem imbracat foarte deosebit, si in spiritul colectiei. De asemenea cred ca designerul isi promoveaza creatia, si isi formeaza o imagine si prin modul in care se imbraca.

Ludmila dupa parerea ta, sti cum vad eu lucrurile? Cofetarul nu trebuie sa manance prajituri ca daca ar face-o ar fi mai putin bun la pregatirea lor pentru ca isi consuma energia mancand!

Ludmila nu toti designerii arata banal, iti pot da cateva nume: Karl Lagerfeld, Sonia Rykiel, Vivienne Westwood, Tom Ford si multi altii. Chiar daca arata bine, totusi dau dovada de multa creativitate! Poate ca e comod sa porti un tricou sau o maleta cu o pereche de jeansi, insa nu cred ca daca un designer e mai “gatit” ar fi mai putin creativ pentru ca isi consuma energia creativa in scopuri egoiste…sa fim seriosi.

Fiecare consuma acelasi rod in felul sau si la timpi diferiti. Nici nu s-ar putea sincroniza… Tu, creatorul, in momentul creatiei, dupa care, vine randul stilistilor, …. mai aparem si noi fotografii in peisaj, dar pe la urma, in si final, end userul… Important este ca fiecare este o mare sau mai mica rotita in angrenajul culturii modei. De aceea, cand vezi tendinte noi pe podium, deja le vezi si expirate…

Apropo, ma autoinvit in atelierul tau de creatie, pentru a suprinde fragmente din momentele tale de creatie. Voi incerca sa fiu cat mai invizibil, ca sa nu te deranjez prea mult in acele momente speciale. Deal?

Poate designerii au invatat sa nu le mai pese.

mmmmm..am ramas putin socata …
cum ….deci … sa ma adun // cred ca ce vezi tu la designerii care apar cu “acelasi” tricou timp de 20 de ani se numeste stil clasic si nu e o retinere de energie care ar pute-o consuma in scopuri egoiste!

cum ar fii Vivienne Westwood daca functiona conform parerii tale? e ea egoista? nu pare… colectiile ei sunt pline de farmec…

deci nu, nu sunt de aceasi parere… un designer nu mi se pare mai putin designer daca isi acorda timp inainte sa iasa din casa…

?

Hey boys and girls,

e adevarat ca Lagerfeld si Galliano se imbraca creativ (desi Karl poarta aceeasi tinuta de vre-o 20 de ani), la fel de adevarat este ca cei doi mentionati (plus multi altii) sunt Art Directori (adica poate se implica personal pana la mood board, in afara de Miuccia care se implica pana la culoarea hartiei de wc din shop-ul ei din NY), iar designerii de la Dior si Chanel sunt o armata de anonimi. Plus, Galliano este parte din brand, deci nu mai are voie sa iasa in tricou in public (l-a vazut cineva cum se imbraca in private, sau p-acasa?)..

Alex, multumesc pentru autoinvitatia ta! Dar nu cred ca e posibil. Nu m-as putea concentra la munca cand cineva ma fotografiaza (sunt foarte nefotogenica pe de-asupra, iar imaginea conteaza, din pacate
Mircea, unii designeri au invatat sa nu fie la moda ci s-o creeze. Nu vorbesc despre mine, inca sunt un wannabe.

Da, există un nivel al saturaţiei. Sunt de acord cu teza psihanalitică pe care ai propus-o, în sensul operei personale ca imagine, şi nu al imaginii personale ca operă, dar să nu devenim extremi.

Avansez o ipoteză, tot analitic, afirmând că pentru oamenii din modă încălţămintea reprezintă cel mai relevant mijloc de imagine. Acolo există întotdeauna o relaţie, fie că este vorba de tenişi, stilettos sau bocanci.

Poate ca unii au invatat sa iasa afara.

Sunt trist…

In semn de protest, maine ma imbrac naspa rau de tot!!!

hm. eu pot doar sa spun ca fac haine si inteleg perfect/simt la fel

Nici nu te rog sa fii de acord. Chiar ma bucur ca ai o parere proprie. Tot ce-am scris mai sus este PAREREA MEA SUBIECTIVA, si doar mi-am exprimat niste viziuni (bine undeva am fost sarcastica) intr-un articol pe RFB, unde am fost invitata s-o fac.
Iar atacurile personale nu dau frumos. (QUOTE: imaginea ta e total diferita de cea a Ludmilei! Esti un designer care se imbraca in negru…dar intr-un mod atent studiat, ceea ce nu inseamna banal!)

Imaginea mea nu tre sa deranjeze/nederanjeze, ceea ce conteaza este munca mea. Si-am scris: “Daca trebuie sa ies undeva, atunci din respect pentru lumea din jurul meu pun ceva mai elaborat (parerea mea subiectiva)”.

to Alex Buruntia: o sa te invit cu mult-mult drag data viitoare, pentru ca acum chiar sunt in criza de timp. Dar iti multumesc mult pentru oferta!

Pot sa inteleg ca Mila sta toata ziua si gandeste tipare, croieli, combinatii de culori si asa mai departe si cand iese din casa prefera doar sa puna blugii pe ea, nu sa stea sa “rumege” un outfit.
Eu uneori am chef sa ma imbrac “frumos” si alte ori trag blugii si o camasa gri si ma simt f bine si asa

George, asa e. Dar vezi iti spun din experienta ca inainte sa incep sa fac haine eram mult mai ‘out there’ cu tinutele, incercand tot felul de look-uri rochii forme imprimeuri culori combinatii etc. Pur si simplu eram creativa prin mix&matchul pe care il facem.
Acum, de cand imi folosesc energie spre munca, de cand fac haine, am gasit solutia cu all black care pe langa faptul ca ma scuteste de timp pierdut (cat crezi ca imi ia sa aleg un maieu negru cand am 10 la fel ) imi da si o detasare in legatura cu munca mea.
De exemplu am cliente care considera ca e cel mai grozav faptul ca pot sa imi fac orice rochie vreau. Poate inainte gandeam la fel, acum insa ma gandesc in primul rand la clienta si la directia pe care vreau sa o iau in munca, si nu in stylingul personal, care a trecut pe ultimul loc.

Of, postul tau mi-a raspun la toate nedumeririle mele. I am not alone!!!

mai multe dezbateri aici: http://caleidoscop.wordpress.com/2009/01/09/de-ce-nu-trebuie-sa-gandeasca-si-sa-procedeze-asa-designerii/

Eu nu mai inteleg nimic din comentarii, se dau citate pe care nu le regasesc printre commenturi si simt ca lipseste ceva. Acum as vrea sa-mi zic si eu parerea(daca mi se aproba) si spun ca mie mi se pare foarte ciudat sa ai succes ca designer, adica lumea sa iti adore creatiile si tu sa vii imbracat total neglijent (ex: jeans, adidasi, chestii simple, fara mesaj) si sa te afisezi in fata celorlalti care poate vad in tine un model, pe cineva de la care au si vor sa invete in materie de stil. Sunt de parere ca trebuie sa te implici total in munca ta si tot ceea ce tine de tine ca sa fii complet, asta include creatii vestimentare, propriul stil, designul interior al casei tale, viata pe care o duci. Cand esti designer ai un anumit stil de viata si cei din jur vor sa-l vada si sa-l admire. Eu cand vad opusul ma simt deceptionata si incep sa caut altceva. Asta este ceea ce simt si ce gandesc. Mai pot fi spuse multe dar nu stiu cum am putea avea o discutie mai ampla.. poate printr-un alt RFB gathering.

http://www.ciudat.blogspot.com

un designer care creaza frumos si se imbraca anost mie imi inspira aceeasi incredere ca un hair stylist cu pretentii de maestru,dar cu parul neingrijit.