La Dolce Vita

Unul din filmele mele preferate este “La Dolce Vita” al lui Frederico Fellini. Poate si pentru ca nu il consider doar un film a carui poveste m-a captivat, ci si pentru ca este este o capodopera din punct de vedere vizual si stilistic.

Si nu ma refer aici la stilul cinematografic, care poate fi apreciat cu mult mai multa pricepere de altii, ci ma refer la stilul si eleganta ce transpar din fiecare cadru al filmului.

pe platuou fellini ii arata anitei ekberg cum sa coboare din avion ca un star de cinema

Un lucru interesant: Chiar daca criticii au condamnat bogatia de costume extravagante din filmele lui, Fellini a fost inspirat pentru “La Dolce Vita” de celebra “sack dress”, creata de Balenciaga in 1957. Potrivit lui Brunello Rondi, unul dintre colaboratorii lui Frederico Fellini la acest film, acesta rochie asemanatoare unei membrame, poseda acea capacitate a luxului de a invalui trupul si a o face pe femeie frumoasa fizic dar nu si moral; aceste rochii i-au captat atentia lui Fellini pentru ca puteau face o femeie sa arate superb chiar daca pe dinanuntru era un schelet de mizerie si solitudine (Jaqueline Reich, Fashion Cultures).

Sack Dress Balenciaga 1959-1960

Un alt exemplu de eleganta este Marcello Mastroiani, care pe tot parcursul filmului este impecabil imbracat, un exemplu al masculinitatii italiene (la bella figura).

Acest film surprinde rezultatele transformarii Romei de dupa razboi in locul de intalnire al celor bogati, celebri si frumosi. Fellini a fost inspirat de noua “cultura romana”, in mod particular de Via Veneto, care in anii ’50 a reprezentat modelul de revenire economica, transformandu-se in raiul celor bogati si al elitelor culturale. Ca rezultat a expunerii internationale a filmului la inceputul anilor ’60 Italia a devenit  un loc in care se lansau tendite, cum ar fi Vespa, Fiat 500 si nu in ultimul rand moda italiana.